oameni si motive

Va propun un exercitiu simplu.

Eu il fac de ceva ani cu grupurile diferite pe care le intalnesc. Cand tin cursuri sau moderez o intalnire in care se poate discuta despre asa ceva… in fine, in general cu oameni activi, care chiar fac ceva, cum s-ar spune.

Experimentul are mai multe etape. Atentie: daca vreti sa-l faceti acasa (chiar si numai cu o persoana), fiti pregatiti pentru o discutie foarte serioasa, imediat dupa - exista “risc” major

Pasul 1: intrebati care ar fi lucrul cel mai important pe care si l-ar dori in viata ca sa le fie mai bine - dintre acelea care ii lipsesc sau pe care nu le au in masura in care vor.

Raspunsul pe care l-am obtinut in proportie zdrobitoare este: Bani!

Pasul 2: intrebati care ar fi primele 3 lucruri cele mai importante de care ar avea nevoie (dintre cele care le lipsesc sau nu au destul) ca sa le fie viata mai frumoasa.

Raspunsurile pe care le-am obtinut, au fost in ordine: Bani, O casa mai mare, Un job unde sa castig mai bine, Vacante frumoase si inca altele cateva care apar din cand in cand…

Pasul 3: intrebati care ar fi primele 6 lucruri cele mai importante de care ar avea nevoie (dintre acelea care ii lipsesc sau pe care nu le au in masura in care vor) ca sa le fie mai bine in viata.

Raspunsurile, dupa ce se epuizeaza cele 3 majoritare de la punctul anterior, incep sa vina mai greu si sunt mai diversificate: sa deschida o afacere prospera si utila, sa isi vada de un hobby, sa fie sanatosi, sa aibe parteneri puternici, sa aibe oportunitati in dezvoltarea carierei, sa… si lista poate sa continue destul de mult in aceasta zona.

Pasul 4: intrebati care ar fi primele 10 lucruri cele mai importante de care ar avea nevoie (dintre acelea care ii lipsesc sau pe care nu le au in masura in care vor) ca sa le fie mai bine in viata.

La acest punct deruta incepe sa se faca simtita. Raspunsurile in aceasta etapa devin foarte dificile. Si nu neaparat fiindca sunt multe. Cand se epuizeaza cele care vin la indemana imediat (si vin ca raspunsuri rapide fiindca la astea se gandesc de obicei), fiecare incepe sa se gandeasca mai in adancime la ce ar vrea si ce le-ar face viata mai frumoasa. Si incep sa apara raspunsuri de genul: mai multa liniste, multumire, respectul celor din jur, bucurii in familie, fericire chiar si altele de felul acesta.

Pasul 5 (si ultimul): Cereti si o ierarhizare cat de cat a celor zece - in ordinea importantei, nu a urgentei lor.

Rapunsurile sunt uluitoare! Daca in primii doi pasi “cele mai importante” lucruri erau banii si lucrurile exclusiv materiale, in momentul acesta primele pozitii sunt ocupate de fericire, bucurii personale, sanatate, iubire, recunoastere in societate, buna intelegere si chiar posibilitatea de a face lucruri importante si utile pentru cei din jur.

De ce va provoc sa faceti sau sa intelegeti acest exercitiu?

Fiindca am constatat ca incet - incet, noi oamenii, am devenit supusii unor modele materiale pe care noi le-am creat si dezvoltat. Uitand, in fapt, de la ce am plecat. Toate aceste instrumente (bani, pozitie buna la job, o casa cat mai incapatoare etc) sunt in fapt cele prin care ne realizam dorintele umane de bine (asa cum vede binele personal fiecare, fireste). In punctul de plecare al gandurilor si dorintelor noastre, motivatiile si ceea ce ceream de la viata tineau de dorinte profunde. De bucurie personala si de inter-relationare cu cei din jurul nostru. Dupa ce am descoperit cum putem sa ajungem la ele (prin instrumentele de care aminteam), ne-am concentrat atat de mult pe cum sa obtinem acele instrumente (sau mijloace, daca va suna mai bine) incat acestea au devenit motivatii in sine ale vietilor noastre.

Curios, nu? Sau dezamagitor, cel putin. Unii or sa spuna ca e normal, in lumea in care traim, sa se intample asa. Si oare lumea nu e facuta din noi, oamenii?

De ce am inceput sa fac acest exercitiu - experiment?

Ani de zile am lucrat cu oameni din diferite domenii, din diferite tari (mai mult cele europene), cu oameni de diferite varste si cu pozitii ierarhice dintre cele mai diferite. Fiind si eu prins de vartejul ambitiilor profesionale si de cel al rezultatelor, de multe ori ramaneam surprins cum pot niste oameni sa nu se zbata foarte tare si imediat sa rezolve o problema aparuta (nu e vorba aici de cele de tip criza, fireste). Sau cum pot sa aibe tupeul sa isi respecte pauza de masa de pranz sau de ce nu accepta sa lucreze in weekend fiindca trebuie sa stea in familie. Cu vremea am inteles ca probabil “varianta” lor e cea corecta.

O sa mai discutam despre astea. Si din alte perspective, desigur.

Gand bun tuturor!