Puterea, Influenta si Fericirea Noastra
De unde pana unde se intinde influenta noastra? In familie si in cercurile in care traim zi de zi…
Ce si cine ne da putere? Puterea pe care o avem asupra lucrurilor si a celor din jurul nostru?
Am citit si auzit multe despre “cum sa influentezi propria existenta”, “gandeste pozitiv” si multe altele din zona asta. Vreau sa ajungem mai departe de toate acestea.
Cred ca este total gresit sa ne dorim sa avem putere asupra celorlalti. Se poate si asta, dar nu e chiar ceea ce ma intereseaza si imi doresc sa multiplic. Ma gandesc la acea putere de a multiplica succesul in corelare cu cei din jurul meu. Nu cred in puterea dominatiei. Si istoria ma ajuta in a demonstra ca ea functioneaza, dar aduce multa suferinta si dezamagire. Vedeti, am evitat sa spun ca aduce “rau” - fiindca nu cred ca e cazul sa ajungem la discutia/disputa ce e binele si raul…
Ati auzit de Stephen Covey? Eu l-am “intalnit” la recomandarea unor tutori sau profesori de la diferite cursuri. Recunosc, am gasit multe lucruri, acolo, care nu mi-au placut si despre care nu cred ca functioneaza. Insa, am descoperit cateva lucruri pe care le consider fundamentale.
Covey spune urmatorul lucru: avem doua zone in care ne manifestam. Imaginati-va doua cercuri concentrice. Evident, noi ne aflam in mijlocul cercurilor. Cercul mai mic este cel al lucrurilor, oamenilor si faptelor pe care NOI le putem influenta. Cel mai mare este cel al acelor spuse inainte, care ne ingrijoreaza, dar pe care nu le putem influenta direct…
Bun! Si ce-i cu asta?! Simplu! Am inteles ca de multe ori ne consumam energia, timpul si chiar nervii pe lucruri pe care nu le putem influenta. Ne suparam pe guvern, pe sisteme diferite si toate de felul asta… si nu mai apucam sa facem ceva acolo unde putem si acolo unde chiar am aduce progres.
Si, imediat dupa, ne suparam ca viata e grea si ca oamenii nu ne inteleg… sau… sau…
Va propun un exercitiu de analiza:
In ultimul timp, cate dintre problemele ce v-au macinat sau la care v-ati gandit, le-ati fi putut rezolva? Adica, asupra carora dintre acestea aveati puterea reala de a face ceva?
Si revin la subiectul asta, cu fapte concrete, dupa ce imi spuneti ce ati descoperit.
Gand bun si pe curand,
Radu
Radu, cred ca toate problemele care ma macina sunt in afara capacitatii mele de-a le rezolva
asta-i motivul pentru care, dac’-as avea putere, o bagheta magica, as folosi-o intr’un singur mod: fie asupra mea, ca sa nu ma mai intereseze ce nu pot rezolva singur, fie asupra tuturor celorlalti, ca sa-si expuna, din start, toate intentiile, motivatiile, obiectivele si sa stim despre ce discutam… ca marea mea problema este cand aflu ca eu vorbeam, cu buna credinta despre mere, iar ei, de fapt, nici macar de pere, ci de elefanti :((( dar n’am asa putere, n’am de unde scoate o bagheta magica, asa incat ma straduiesc sa ma educ, de unul singur… dar cat de multe resurse imi consuma, nu pot sa-ti povestesc, pentru ca obisnuinta, bat-o vina, imi tot da ghes sa-mi fac probleme pe care, de fapt, nu eu le pot rezolva 
ma asteptam sa fie mai multe comentarii la acest post, de aceea am decis ca scriu ceva mai tarziu. Insa vad ca exista un sigur comment. Probabil ca toti s-au speriat de indemnul/ intrebarea lui Radu de la final. Evit sa comentez grosul post-ului (totusi nu pot sa ma abtin: povestea cu cercurile de influenta mi se pare a fi si ea (ca si prostia aia ce a circulat pe net cu teoria atractiei) o combinatie de truisme, pseudo-stiinta si substitut de gandire adevarata). De aceea mi-a placut intrebarea ta de la final ca era o evadare din “universul concentrationar” al teoriilor “ready-made”. Cerinta ta era sa spunem despre problemele pe care ni le-am pus si pe care nu le putem rezolva. Implicai, insa, pe marginea teoriei cu sferele de influenta (apropos, cred ca cineva de la LinkedIn cred ca a citit cartea cu pricina) ca nu e prea recomandat sa iti pui probleme pe care nu le poti rezolva. Ce inseamna insa a “rezolva” o problema?
Exista o serie de “probleme”, in fapt pseudo-probleme, la care opinia exprimata de tine se aplica. De exemplu, daca esti un batran la 90 de ani si iti problema lui cum sa fac sa intineresc brusc, sau daca esti un blazat om de 40 de ani care se intreaba cum ar putea face sa aduca echitatea perfecta in lume, atunci as spune, odata cu tine, ca acestia isi pun probleme total aiurea, adica probleme la care fie nu exista raspuns principial (cazul 2) fie sunt nepotrivite (cazul 1). Amandoi au o pseudo-problema.
In viata noastra de toate zilele asta se aplica astfel: nu iti dori ceva ce stii sigur ca nu poti obtine. De exemplu: daca ai 25 de ani si iti place IT-ul si simti ca ai ceva calitati antreprenoriale nu are sens sa-ti pui problema cum sa faci sa ajungi al doilea Larry Page (fondatorul Google). Asta din doua motive: daca ai stofa de asa ceva, stii deja si nu-ti mai pui problema, ci faci ceea ce trebuie sa faci, fie nu ai stofa, si atunci apare problema, si atunci devine o problema falsa. De asemenea, daca iti pui ca scop in viata sa eradichezi coruptia din Romania, si nu te cheama Macovei (sau nu ai puterea sau pargehiile sau cunoasterea ei), atunci nu prea are sens sa-ti pui aceasta problema. Adica poti sa ti-o pui, dar vei functiona in gol. De cele mai multe ori ratarea vine de aici, ca iti pui o stacheta atat de sus incat sfarsesti, cu ochii atintiti la ea, sa nu mai ajungi nici macar la micile si imediatele scopuri.
Mai exista insa (si aici am vrut sa ajung) o intreaga serie de probleme reale, fara solutie, si pe care TREBUIE sa ti le pui, pentru ca iti confera sens. De exemplu, problema uriasa ca murim cu totii. Sau ca suntem “vanare de vant”, sau care este sensul ca existam pe acest pamant. Sau problema confruntarii cu transcendentul. Aceste probleme nu au o solutie, dar este capital sa locuim IN aceste probleme, mai toata viata, altfel nimic din ceea ce obtinem nu are nici o importanta. Ele raman intrebari deschise, ne insotesc toata viata, si ne sunt constitutive. Insa nu au raspunsuri, ba chiar am face bine sa ignoram, in cazul lor, toate raspunsurile “de-a gata” care pot veni sa astupe orice urme de reala cautare si real interes si adevar propriu.
Paul, draga…
M-ai incurcat…
Mda… si eu credeam ca o sa fie comentarii. Nu sunt. Si este o “evidenta”.
Cat despre interpretarea ta… mi-e teama ca termenul de influenta il intelegem putin diferit. Spuneam de “cercurile de influenta” in sens direct - practic.
Nu ma gandeam la extremele de care spuneai. Ci la situatii pe care le intalnesc zi de zi.
Exemple “practice”:
- Manager intr-o companie. Constata disfunctionalitati la nivelul departamentului sau. Intelege ca nu poate sa rezolve situatia decat daca influenteaza comportamentul managementului de la nivelurile superioare. Aici intervine “zona” despre care spuneam. Are puterea sa influenteze “acea zona”? Covey construieste un mecanism prin care individul trebuie sa dezvolte actiuni care sa-i extinda “influenta”. Pe scurt, daca determini actiuni in locul in care actionezi, vei accede spre a avea un rol in actiunile nivelurilor superioare.
- Simplu cetatean. Ma supara toata nebunia politica… modul cum functioneaza serviciile publice… Pot sa actionez cumva pentru a le face mai functionale si mai orientate spre nevoile mele si ale altora ca mine? Daca privesc sistemul, in ansamblu, pot sa constat ca efortul meu nascut din revolta este inutil. Si, atunci, ma uit unde ma aflu, cu cine interactionez si construiesc incet - incet comportamentul civic al meu si al celor din jur.
Una peste alta… Cred ca este util sa ne concentram priceperile si eforturile in zona in care putem sa facem real si direct ceva. Aria aceasta se poate extinde in momentul in care “producem rezultate”. Si ajungem si la cercul mare… al ingrijorarilor noastre… Daca putem, fireste.
Cam “pe aici” era gandul spus…
Subiectul este suficient de complex pentru ca mai multi oameni sa spuna acelasi lucru, si fiecare sa aiba impresia ca ceilalti spun altceva.
Asa ca mai spun si eu inca o data aceleasi lucruri :).
La un training la care am participat am intalnit denumirea “zone of doom”, botezata astfel fiind zona din afara spatiului de influenta.
1. concentrarea pe aceasta zona externa epuizeaza toate resursele energetice, fara a avea rezultat
2. se face un brainstorming in ECHIPA pentru a delimita zona de influenta a echipei de zona FARA influenta
3. datorita ipotezei 1. se ajunge la concluzia ca pentru a nu se mai pierde energii pe zona externa influentei, echipa trebuie sa fie total concentrata pe zona interna, definita la punctul 2
Mihai:
Tot ce pot sa spun este: se pare ca asa este!