Mic indrumar practic de zi cu zi (1: zambetul)
Din cand in cand o sa revin la acest indrumar. Cu alte capitole.
Astazi, despre zambit 
Pasul 1: Daca tot te-ai apucat sa citesti asta, citeste pana la capat. Chiar daca nu ai chef de zambit. Apropos: sa nu te gandesti ca ma refer la “zambetele profesionale” sau la a “rade tamp” sau fara motiv 
Pasul 2: Daca ai multe pe cap si grijile nu-ti dau pace, te rog sa te gandesti la un lucru, la o persoana sau la o intamplare care ti-a facut placere in ultima vreme. Ti-a aparut in gand un inceput de zambet?
Pasul 3: Cu siguranta ai multe lucruri care nu-ti plac in jur. Cu siguranta cineva te supara sau te-a suparat de curand. Si daca tot iti vin in minte astea, gandeste-te si la ce ai frumos si placut in viata ta. Gandeste-te la ce ai realizat bun, la un gest de recunostinta a cuiva pentru ceea ce ai facut, la vorbele bune pe care le auzi. Chiar daca “astea frumoase” sunt mai rare decat celelalte, iti garantez ca iti pot aduce un zambet in suflet. Sper ca ai zambit acum!
Pasul 4: Cand, in zilele ce urmeaza, “intri” in ceva mai putin placut, cand o sa simti ca te cuprinde furia sau supararea, aminteste-ti de ce spuneam la pasul 3. Cred ca o sa zambesti si nu o sa te tulbure prea tare ceea ce se petrece in clipa aceea. Daca vei face asta sunt convins ca o sa gasesti solutii mai inspirate decat daca ai accepta incrancenarea. Zambesti deja, inchipuindu-ti situatia?
Pasul 5: Daca ai luat in considerare primii 4 pasi, trebuie sa-ti spun ca un zambet nu rezolva problemele. Un zambet te face sa te simti “uman“, in primul rand. Un om care zambeste e mai cautat de ceilalti decat unul ingandurat sau suparat. Si, cu siguranta, mai sustinut de ceilalti. Daca te “vezi” mai vesel ca de obicei, nu-ti vine sa zambesti?
Evaluarea activitatilor: Daca ai citit cu atentie cele de mai sus si daca ti-a venit macar sa zambesti, mergi pana la oglinda. Vezi in ochii tai un licar de bucurie si de frumusete?
Epilog 1: Daca nu ti-a iesit si evaluarea a dat gres, incearca mai des cei 5 pasi. E posibil sa te fi lasat prea multa vreme prada grijilor, supararilor si nemultumirilor. Iar daca ti-a reusit, de ce sa nu repeti?
Epilog 2: Este imposibil sa nu ai motive sa zambesti cu drag cand te gandesti la unele lucruri despre tine si despre viata ta. Trebuie numai sa le punem pe acestea pe un loc mai sus in mintea si sufletul nostru.
Epilog 3: Nu credeti ca e cazul sa zambim mai des?
M-a facut sa zâmbesc ideea ca SI la mine te-ai gândit cand ai scris cele de mai sus. Dar pentru mine e un zâmbet trist deoarece chiar m-am îngândurat prea mult în ultimii ani si acum mi-e destul de greu sa ma tin de algoritmul descris. Tu sigur ai dreptate în ceea ce spui si mi-ar placea sa reusesc si eu sa ma (re)setez catre starea asta.
Stima !
Cristi
Cristi, draga,
M-am gandit cu siguranta. Sau, ca sa nu fiu acuzat de altele, as spune ca in timp m-am gandit si la tine cand am ajuns sa scriu toate astea.
Lucrurile se aduna. Si inspre bucuria si inspre tristetea noastra.
Vreau mult sa reusesti sa resetezi. Asta este si rostul a ceea ce am scris.
Si daca ajuta (si pe tine si pe altii care citesc toate astea) am avut si eu momente cand gandeam exact ca tine.
Si se poate!
Cu aceeasi stima, cel putin,
Radu