oameni si motive

Era acum doua zile.

Mergeam spre casa. Pe la ora pranzului.

Imbracat (ca sa folosesc o expresie de rutina) la “patru ace”. Costum, camasa impecabila, cravata…

Pe trotuar, la maxim 10 metri in fata mea, vad o gramajoara “respectabila” de bani. Cazuti - era clar. Langa ei statea un batranel (cam decrepit - cam 70 de ani) care ii privea si nu indraznea, parca, sa faca ceva…

Am ajuns in locul descris, ma aplec si-i ridic. O hartie de 50 Ron, cred ca 6 - 10 bancnote de 10 Ron si 2-3 de 1 RON..

Batranul se uita incremenit, parca, la mine.

Ma uit in fata si inapoi… poate se cauta careva in buzunar ca o fi simtit ca i-au cazut oarece bani din buzunar… Nimic!

Mai stau pret de un minutel si… ce sa fac? Cica “sa chemi politia!”. Hm! Cica sa intrebi in jur… Nimic din toate astea.

Intind banii batranelului (ii spun asa fiindca era tare scund si cu o privire “cam” pierduta) si-i spun: “Luati-i dumneavoastra! Cred ca mie nu astia imi lipsesc…” - El nu spune nimic. Si plec mai departe.

Mai fac un pas doi si ma intorc cu privirea. Batranelul scotocea prin gramajoara de bani si scoate 1 RON. De ce? Mai uit mai departe. La 2 - 3 metri era un cersetor care statea pe marginea unei vitrine. Ma gandesc: omul asta a vazut “scena”…. In fine… Se duce batranelul si-i dai 1Ron. MA ENERVEZ! (i-am lasat 100 - 150 RON si ASTA ii da altuia numai 1 Ron!!!!!!!)….

Ma intorc spre el si-i spun: “Domnule, te rog sa-i dai o hartie de zece lei, nu numai un leu!”

Raspunsul a fost mai mult decat unul rezonabil. L-am vazut pe batranelul meu cum isi tuguie buzele, cum ochii i se umplu de o intentie categorica si am auzit un NUUUUU prelung si rautacios.

Am gandit: asta e!. I-as fi spus ca sa-i fie de bine… dar mi s-a parut “cam rautacios”…

Si am plecat mai departe.

Dupa cativa pasi vad alta bancnota de 50 Ron pe jos. Din fata veneau doua fete tinere. Una dintre domnisoare vede bancnota, se apleaca repede, strange in mana repede hartia (cu miscari care m-au facut sa ma gandesc la cei care practica “prestidigitatia”) si merge mai departe. Cand era prin dreptul meu aud o voce placuta (a domnisoarei de care va spuneam): “ce sa le faci daca nu-si tin banii in buzunar…”

Aveam o intalnire si ma grabeam. Nu am mai stat in zona in care s-au intamplat toate astea.

M-am gandit la toate astea mai tarziu. Si le-am povestit (ca intamplare “simpatica”) unui domn de 60-70 de ani cu care mai schimb o vorba din cand in cand (o sa mai povestesc candva despre acest domn!) si imi spune 3 lucruri. 2 - mi s-au parut firesti. Al treilea m-a derutat.

1. E bine ca batranul a dat ceva si cersetorului. Chiar daca numai 1 leu. Atat a crezut el ca trebuie sa dea. AM INTELES SI ACCEPTAT.

2. Fata tanara s-a comportat asa cum a invatat-o societatea. AM INTELES SI ACCEPTAT.

3. Domnul de care va spun m-a intrebat: “da’ cersetorul unde era?”. I-am raspuns: “la cativa metri de scena unde se intampla…”. El, mai departe: “Aha… Si ce a facut? Nu s-a ridicat sa ia banii?”

I-am raspuns (brusc, intelegand unde vrea sa “bata”…): Statea pe marginea vitrinei si se uita. Atat. Nu a schitat niciun gest.

Si domnul meu spune: PAI, DE CE SA FI PRIMIT MAI MULT DE 1 LEU? NU A FACUT NIMIC PENTRU ASTA! A PRIMIT PE MASURA A CEEA CE A FACUT PENTRU ASTA…

Hm… Unul a dat… Unul a primit ceea ce isi dorea dar nu se decidea… Unul a primit ceva foarte putin fiindca doar se uita… o fata a luat repede si nu a interesat-o ce mai este in jur… si pagubasul nu era in zona…

Solutii!?

Ce cred ca se intampla, Despre "impacarea" cu cei din jur, Evolutii si "oranduiri", Intamplari cu Oameni, La ce sa ne uitam ca sa putem vedea