Comments for oameni si motive

Comment on Intre Bucurie si Probleme by Adi

Adi — Thu, 03 Sep 2009 08:50:43 +0000

Ei bine, iata ca ai facut lumea mai buna cu ocazia asta, asa cum ti-ai propus cand erai tanar.
E in natura romanului sa fie pesimist apropos de viitorul imediat dar optimist vizavi de cel pe termen lung.

Comment on Poveste sau talc by Radu Mateescu

Radu Mateescu — Thu, 03 Sep 2009 06:04:15 +0000

@Anda
Anda,

Si ce putem face daca istoria se repeta? Ce schimbam? In noi, in primul rand.
Gand bun,
Radu

Comment on Poveste sau talc by Anda

Anda — Mon, 31 Aug 2009 18:23:50 +0000

Se pare ca nu merge sa scriu cu diacritice. Sper sa se inteleaga ce am scris.
Seara buna!

Comment on Poveste sau talc by Anda

Anda — Mon, 31 Aug 2009 18:23:15 +0000

Exact povestea pe care ai povestit-o, am tr?it-o ?i eu.
Partea bun? este c? animalul nu a murit. Când mergeam acolo (la un domn cu care st? o cuno?tin??), am dat drumul câinelui s? zburde în curtea imens?. S?rea pe mine, ma prindea cu din?ii, alerga ?i se izbea de toate cele. Îi adusesem un os cump?rat de la Pet Shop. Nu ?tia ce s? fac? cu el.
La scurt timp a venit proprietarul, a dat cu piciorul în c??ea, apoi a legat-o înjurând-o.
M? doare sufletul…
M? uitam la ea cum tânjea dup? libertate, libertate pe care noi o avem. Câinele nu poate vorbi, dar noi putem!

Cât despre concluzia pove?tii din postare: din p?cate nu to?i au o mentalitate comun? constructiv?…

Comment on Poveste sau talc by Radu Mateescu

Radu Mateescu — Mon, 27 Jul 2009 06:08:02 +0000

E-he-heee…
Inclin sa cred, uitandu-ma in jur, ca ar fi bine sa fie macar cum speri tu sa nu fie…
Ar fi, draga M, un mare pas inainte in Ro.
Cred eu.
Gand bun,
Radu

Comment on Poveste sau talc by M

Fri, 24 Jul 2009 09:39:55 +0000

Radu,
aceasta poveste trista este mai mult in spiritul citatului lui Jean-Paul Sartre, care a spus, printre altele, “Libertatea este ceea ce faci cu ceea ce ti s-a facut.”

Sper ca nu asta este viziunea de ansamblu in Ro.

N’est-ce pas ?

Comment on Poveste sau talc by Radu Mateescu

Radu Mateescu — Thu, 16 Jul 2009 08:27:31 +0000

Mugur,
As sta sa ma gandesc mai mult inainte sa pun un “chiar” in fata invatarii libertatii. Istoria ne-a demonstrat ca Libertatea ori se construieste (si asta e tarziu, cred eu, fiindca sta la baza unor etape de dezvoltare) ori se invata (si asta, doar daca vrem).
Ceea ce ma tem eu (sau am temeri in zona acestui subiect) este ca nu ne dorim foarte mult… sau chiar deloc. Este ingrijorator pentru mine sa constat destul de des ca acest subiect este mai mult unul de fatada sau de motivare in sens de a gasi motive (chiar si pentru “infrangeri”).
Ar fi util, cred, sa dezvoltam acest subiect.
Multumesc de sustinere in “gand liber”!
Radu

Comment on Poveste sau talc by Mugur

Mugur — Tue, 14 Jul 2009 20:33:48 +0000

Radu, minunata povestea cu talc desi este trista. Cred ca orice se poate invata, chiar si trairea libertatii. E nevoie, asa cum spui si tu, sa o construim atent astfel incat sa fim in echilibru si ancorati in realitate.

Comment on Experienta si idealurile - unde este echilibrul? by Radu Mateescu

Radu Mateescu — Sat, 27 Jun 2009 09:21:56 +0000

Draga Maria,
Iti multumesc mult ca ti-ai pus toate aceste probleme. Si ca ne impartasesti si opiniile tale.
Cat despre pierderea logicii existentei… cred ca depinde si de cat dureaza stadiul de functionare “in menire”. Ma gandesc (doar ca exemplu) la un “luminat”, care poate sa ajunga la menirea lui si sa fie mult timp un echilibru pentru cei din jurul sau. Nu caut pricina, insa imi place mai mult abordarea optimista
Gand bun si te astept mereu pe aici,
Radu

Comment on Experienta si idealurile - unde este echilibrul? by Maria

Maria — Fri, 26 Jun 2009 22:07:57 +0000

echilibrul … e subiectiv. Fiecare are propria sa imagine/asteptare referitoare la echilibru.
Il atingem constant si apoi ne renegociem constant pozitia fata de echilibru => si continuam sa luptam sa atingem noul “nivel” negociat al echilibrului.
Cel mai usor e sa creeam echilibru in viata celor importanti pentru noi: suma obisnuitelor/constantelor noastre in viata creeaza echilibrul/reperul vietii celor dragi noua.
Cel mai greu de atins, mereu supus unor noi standarde si asteptari e sa atingem echilibrul personal.
Poate ca de fapt nici macar nu trebuie sa-l atingem (cand a ajuns in Tara Tineretii fara Batranete si a Vietii fara de Moarte a inteles ce a lasat in urma, ce a pierdut) - trebuie doar sa ne luptam sperand ca am putea ajunge acolo. Daca am ajunge acolo - Eul nostru s-ar dezintegra.
Privind fiinta umana filogenetic vom descoperi ca “menirea” pe acest pamant e sa isi gaseasca starea de echilibru - in speranta ca sentimentul de implinire va fi deplin. Ce ne “scapa” de cele mai multe ori la nivel constient e ca atunci cand CEVA (fiinta sau lucru) isi implineste menirea, isi pierde logica existentei si dispare.
Asa cum ne luptam mereu sa ne pastram identitatea, valorile, “diferenta specifica” a fiecaruia dintre noi - la fel, sunt convinsa, ca trebuie sa ridicam mereu stacheta starii de echilibru. E datoria noastra fata de noi (intelegand prin noi asumarea responsabilitatii tuturor consecintelor pe care existenta noastra le genereaza, cu sau fara stirea/voia noastra).
Cu recunostinta pentru consecintele pe care tu le generezi in viata mea,
Maria