oameni si motive

De unde pana unde se intinde influenta noastra? In familie si in cercurile in care traim zi de zi…

Ce si cine ne da putere? Puterea pe care o avem asupra lucrurilor si a celor din jurul nostru?

Am citit si auzit multe despre “cum sa influentezi propria existenta”, “gandeste pozitiv” si multe altele din zona asta. Vreau sa ajungem mai departe de toate acestea.

Cred ca este total gresit sa ne dorim sa avem putere asupra celorlalti. Se poate si asta, dar nu e chiar ceea ce ma intereseaza si imi doresc sa multiplic. Ma gandesc la acea putere de a multiplica succesul in corelare cu cei din jurul meu. Nu cred in puterea dominatiei. Si istoria ma ajuta in a demonstra ca ea functioneaza, dar aduce multa suferinta si dezamagire. Vedeti, am evitat sa spun ca aduce “rau” - fiindca nu cred ca e cazul sa ajungem la discutia/disputa ce e binele si raul…

Ati auzit de Stephen Covey? Eu l-am “intalnit” la recomandarea unor tutori sau profesori de la diferite cursuri. Recunosc, am gasit multe lucruri, acolo, care nu mi-au placut si despre care nu cred ca functioneaza. Insa, am descoperit cateva lucruri pe care le consider fundamentale.

Covey spune urmatorul lucru: avem doua zone in care ne manifestam. Imaginati-va doua cercuri concentrice. Evident, noi ne aflam in mijlocul cercurilor. Cercul mai mic este cel al lucrurilor, oamenilor si faptelor pe care NOI le putem influenta. Cel mai mare este cel al acelor spuse inainte, care ne ingrijoreaza, dar pe care nu le putem influenta direct…

Bun! Si ce-i cu asta?! Simplu! Am inteles ca de multe ori ne consumam energia, timpul si chiar nervii pe lucruri pe care nu le putem influenta. Ne suparam pe guvern, pe sisteme diferite si toate de felul asta… si nu mai apucam sa facem ceva acolo unde putem si acolo unde chiar am aduce progres.

Si, imediat dupa, ne suparam ca viata e grea si ca oamenii nu ne inteleg… sau… sau…

Va propun un exercitiu de analiza:

In ultimul timp, cate dintre problemele ce v-au macinat sau la care v-ati gandit, le-ati fi putut rezolva? Adica, asupra carora dintre acestea aveati puterea reala de a face ceva?

Si revin la subiectul asta, cu fapte concrete, dupa ce imi spuneti ce ati descoperit.

Gand bun si pe curand,

Radu

Ce cred ca se intampla, Despre "impacarea" cu cei din jur, Despre fericirea proprie, Ganduri si Intrebari cu raspunsuri sau nu, La ce sa ne uitam ca sa putem vedea, Resurse umane, Scoli, cursuri, dezvoltare

Departe de mine gandul de a nu lua in considerare ca multi din jurul nostru gresesc. Fata de noi si, chiar, fata de ei.

De multe ori m-am aflat in situatii dificile din cauza altora. Situatii nascute din diferite motive, de genul prostie, rautate, incompetenta etc… Sunt rau acum? Poate da - poate nu.

De cate ori, oare, nu am fost suparati sau enervati de prostiile celor din jurul nostru? De cate ori, oare, nu am dat vina pe altii, pe sistem, pe …, pe … si pe …?

Corect, poate.

Trebuie sa va intreb ceva:

Daca cei cu care lucram sau alaturi de care trebuie sa traim sunt lasi, mincinosi, ticalosi, lenesi, incompetenti si asa mai departe… cine este de vina ca noi stam alaturi de ei?

A cui este vina ca nu facem altfel sau altceva?

Ce cred ca se intampla, Cu si despre Organizatii, Evolutii si "oranduiri", Ganduri si Intrebari cu raspunsuri sau nu, La ce sa ne uitam ca sa putem vedea, Resurse umane

Ca sa incep de la ce zice si titlul: Ce putem sa facem in toata “nebunia” de acum? Mai toti spun ca trebuie sa reducem costurile. Si cum, pana acum, am “eficientizat” la capitolul cafea, apa, hartie si creioane, deplasari si felurite forme de protocol… ce ne-o mai fi ramas?
Raspuns la indemana oricui: personalul! Angajatii, de! Adica, si mai simplu: oamenii!
Interesant! Foarte interesant… Oamenii se gandesc sa “reduca oamenii”. Si cine are “taria de caracter” sa o faca? Oamenii “de sus”, fireste.
In acest moment cred ca putem sa descoperim impreuna o mare pacaleala sau o mare solutie.
Vorbeam cu un prieten bun mai ieri despre asta si imi explica foarte plastic situatia actuala… cand masina urca un deal, ce faci? Franezi sau apesi acceleratia? Raspunsul este deja inclus. Daca vreau sa trec dealul, fireste…
Revenind la problema oamenilor, a angajatilor si a resurselor pe care le are (inca!) un angajator…
Am discutat cu amici (si ne-amici) care se ocupa prin diverse companii (mai mari sau mai mici, mai multinationale sau locale) de resursele umane. Unii imi povesteau cum fac ei curatenie acum, odata cu criza. “Cine nu face treaba, sa plece. Gasim altii mai tineri si mai ieftini dupa criza”… Altii dimpotriva. “Acum e momentul sa angajam oameni. Ca pe o piata in “asteptare” gasesti oameni foarte buni care nu mai cer atat de mult ca anul trecut. Si daca ii iau acum, vor fi alaturi de mine mai tarziu fiindca i-am ajutat la nevoie. Bine, asta inseamna sa si “investesc” in ei si sa-i fac sa se simta bine in organizatie – sa se simta ca parte din ea… Partea proasta e ca CEO-ul nu prea intelege asta…”
Aha! Am spus…
Inteleg ca, in principiu, sunt doua variante (abordari):
1.    Folosim cat (si cum) putem angajatii spre binele si profitul companiei
2.    Privim compania ca pe un intreg din care fac parte si angajatii si succesul este unul comun
Cum impacam cele doua perspective? Sau nu este necesar sa o facem?
Unii probabil isi spun ca “cine poate, oase roade…” si ca e bine sa intindem coarda rezistentei umane… si daca o sa crape careva… “a avut ghinion”. Evident iau in calcul si o multime de oameni care au inteles sa-si “castige existenta” prin a se ascunde sau a arunca responsabilitatile altora, aratand numai de fatada cat de mult muncesc si cat de utili sunt organizatiei… Am vazut multi angajati, de la niveluri diferite ierarhice, care si-au construit un mit al propriei existente in companie. De multe ori sunt agresivi, ori alunecosi… orice argument are un raspuns care ii “apara”…
Ce ar fi, oare, mai bine in situatiile astea? Hai sa nu spun “mai bine”. Poate “mai functional” ma fereste de a da o definitie a binelui…
Mai pun doar cateva intrebari ce vizeaza o singura intelegere si presupune o decizie de actiune (cred eu):
Societatea, comunitatile mai mari sau mai mici in virtutea a ce functioneaza? Pe cine servesc? Cum si de ce se asociaza oamenii? Oamenii muncesc doar ca sa aiba ce manca?
Sunt aproape convins ca va ganditi acum, dupa ce ati citit cele de mai sus, la exemple concrete din jur. Va rog sa va ganditi cu un pas mai departe. Adica la motivele fiecaruia / fiecareia de a reactiona intr-un fel sau altul in contexte similare. Va asigur ca o sa descoperiti lucruri extrem de interesante. Si chiar si un nou mod de a actiona (si reactiona) in situatii asemanatoare.
Ma intereseaza mult ce cred si altii despre toate astea si mai deschidem subiectul, va asigur.
Solutii?

Ce cred ca se intampla, Cu si despre Organizatii, Despre fericirea proprie, Evolutii si "oranduiri", Ganduri si Intrebari cu raspunsuri sau nu, La ce sa ne uitam ca sa putem vedea, Resurse umane